miercuri, 3 august 2011

Spovedanie

Autor: Zorica Latcu

Doamne, dintr-a inimii prisacă,
Dorurile-n roi spre Tine pleacă.
Lungă-i calea foarte, pân' la Tine...
Cum s-o afle bietele-mi albine?
Fac popas în ierburi înflorite,
Spornic sug dulceață din ispite
Și să bea din floare dacă-ncearcă
Aripa de pulbere și-o-ncarcă.
Din măceș, din crini, din mătrăgună,
Mirul florilor în stupi l-adună.
Mustul dulce-luminos le-mbată.
Au uitat spre Tine drumul, Tată!
Ca mărgăritarele-n șiraguri,
Lin s-așează faguri lângă faguri.
Doamne, într-a inimii prisacă,
Dorurile ceară or să-ți facă
Și din ceară Ți-oi aprinde Ție,
Mâine, la vecernie, făclie.

6 comentarii:

  1. Foarte frumos, Liliana!!! Mangaietor... Pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa de mult imi place poezia Zoricai Latcu! Am un volum de al dansei in biblioteca si il mai rasfoiesc uneori. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  3. Elena, cu drag!

    Alexut, si eu te pup cu drag!

    Amalia, si mie imi place Zorica Latcu, de care vorbea atat de frumos Pr. Teofil. Si eu te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am admiratie pentru poeziile Zoricai Latcu!
    Frumoasa alegere!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ah, Corina, si mie imi place tare mult. Am descoperit-o prin Parintele Teofil care a recitat din poeziile sale la o conferinta tinuta la Constanta.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare